Introducere
Filmul Gernika (2016), regizat de Koldo Serra, este o drama istorica ce aduce in prim-plan unul dintre cele mai tragice episoade din Razboiul Civil Spaniol: bombardarea orasului Guernica de catre aviatia germana si italiana in 1937. Cu o poveste ce imbina razboiul, jurnalismul si o poveste de dragoste complicata, filmul incearca sa ofere atat o reconstructie istorica, cat si o latura umana a tragediei.
Cu James D’Arcy, María Valverde si Jack Davenport in rolurile principale, Gernika promite sa fie un film emotionant, dar reuseste oare sa isi atinga potentialul? Sa analizam mai in detaliu.
Povestea
Actiunea filmului se desfasoara in Spania anilor 1937, cand conflictul dintre fortele republicane si cele nationaliste face ravagii in intreaga tara. Henry Howell (James D’Arcy) este un jurnalist american deziluzionat, care a fost martor la prea multe atrocitati ale razboiului si si-a pierdut pasiunea pentru meserie. El ajunge in Gernika pentru a acoperi evenimentele de pe front, insa, in loc sa raporteze obiectiv, este constrans de cenzura impusa de republicani.
In acest context, o cunoaste pe Teresa (María Valverde), o femeie puternica ce lucreaza la biroul de presa al republicii si are rolul de a supraveghea stirile transmise catre exterior. Teresa este dedicata cauzei, dar devine frustrata de limitarile impuse asupra jurnalistilor straini. Relatia dintre ea si Henry evolueaza treptat, de la un conflict profesional la o conexiune mai profunda, pe masura ce ambii isi redescopera idealurile in mijlocul haosului.
Al treilea colt al acestui triunghi amoros este Vasyl (Jack Davenport), un ofiter sovietic care colaboreaza cu republicanii si care are o influenta puternica asupra Teresei, atat la nivel profesional, cat si personal. Rivalitatea dintre Henry si Vasyl adauga un strat de tensiune in plus povestii, mai ales cand bombardamentul asupra orasului devine iminent.
Atmosfera si Cinematografie
Unul dintre punctele forte ale filmului este atmosfera sa. Gernika reuseste sa surprinda cu fidelitate Spania anilor ’30, de la costume si decoruri pana la tensiunea palpabila a razboiului. Scenele de pe front, dar si cele din redactia ziaristilor, sunt bine realizate si te transpun in realitatea unui conflict in care propaganda joaca un rol la fel de important ca armele.
Cinematografia semnata de Unax Mendia este una dintre cele mai impresionante parti ale filmului. Peisajele, cadrele largi ale orasului si atmosfera incarcata de fum si praf creeaza o estetica aproape poetica, in contrast cu brutalitatea evenimentelor. Scenele de bombardament sunt spectaculoase si socante, reusind sa redea haosul si groaza prin imagini puternice, dar fara sa exagereze in violenta gratuita.
Personajele si Interpretarea Actorilor
James D’Arcy il interpreteaza pe Henry Howell intr-un mod convingator, insa personajul sau este construit destul de conventional. Jurnalistul cinic, obosit de razboi, care isi redescopera vocatia prin iubire, nu este o figura noua in cinematografie. Cu toate acestea, D’Arcy aduce o anumita eleganta si sensibilitate rolului, facandu-l placut de urmarit.
María Valverde ofera o interpretare solida in rolul Teresei, insa personajul ei pare uneori prea idealizat. Teresa este prezentata ca fiind curajoasa si inteligenta, dar scenariul nu ii ofera suficienta complexitate pentru a o face cu adevarat memorabila. Valverde reuseste totusi sa aduca emotie si caldura in momentele cheie, iar chimia dintre ea si D’Arcy este credibila.
Jack Davenport in rolul lui Vasyl este, probabil, cel mai interesant personaj al filmului. Oficial sovietic cu intentii dubioase, el este atat protector, cat si manipulator, iar Davenport il interpreteaza cu o combinatie de carisma si amenintare subtila.
Personajele secundare, desi bine jucate, nu sunt suficient de dezvoltate pentru a avea un impact puternic. Jurnalistii straini si oficialii spanioli sunt mai mult simple decoruri in fundal, fara a primi momente care sa le evidentieze personalitatea.
Scenariul si Ritmul
Scenariul filmului, scris de Barney Cohen si Carlos Clavijo, este unul dintre punctele sale slabe. Povestea are potential, dar dialogurile sunt uneori prea explicative, iar relatia dintre personaje nu este intotdeauna dezvoltata in mod natural. Filmul incearca sa echilibreze drama de razboi cu povestea de dragoste, insa niciunul dintre aceste aspecte nu este exploatat la maxim.
Un alt aspect problematic este ritmul. Prima parte a filmului este destul de lenta, concentrandu-se mai mult pe tensiunile jurnalistice si politice, in timp ce ultima treime accelereaza brusc, culminand cu bombardamentul devastator. Aceasta structura face ca unele momente emotionale sa nu aiba impactul dorit, deoarece nu sunt construite gradual.
Bombardamentul asupra Gernikai
Punctul culminant al filmului este, fara indoiala, bombardamentul orasului. Aceasta scena este impresionanta atat vizual, cat si emotional, reusind sa transmita haosul si oroarea atacului aerian. Exploziile, panica locuitorilor si distrugerea cladirilor sunt prezentate cu un realism dureros, evocand imagini asemanatoare cu cele ale celebrului tablou al lui Picasso.
Desi aceasta secventa este puternica, impactul sau emotional putea fi amplificat daca personajele ar fi fost mai bine dezvoltate pana in acel punct. Moartea si suferinta sunt evidente, dar filmul nu reuseste sa creeze un atasament profund fata de victime, ceea ce face ca tragedia sa fie mai mult un spectacol vizual decat o experienta devastatoare pentru privitor.
Concluzie
Gernika (2016) este un film ambitios, dar imperfect. Reuseste sa ofere o imagine vizuala captivanta a unui moment istoric tragic si sa exploreze teme importante precum propaganda, jurnalismul si cruzimea razboiului. Totusi, scenariul lipsit de subtilitate si ritmul inegal il impiedica sa devina un film cu adevarat memorabil.
Daca esti pasionat de filme istorice sau de povesti de dragoste in vreme de razboi, Gernika merita o vizionare, insa nu trebuie sa ai asteptari prea mari in ceea ce priveste profunzimea narativa. Este un film care impresioneaza prin imagine si atmosfera, dar care nu reuseste sa atinga pe deplin potentialul emotional al evenimentelor pe care le prezinta.
